Când s-a sărbătorit pentru prima dată revelionul în România

Noaptea dintre ani, momentul magic al trecerii într-un nou an, este astăzi sinonimă cu petrecerile fastuoase de Revelion. Dar știați că acest obicei de a sărbători înnoirea anului nu a fost mereu parte din cultura noastră? Într-o incursiune în istorie, descoperim că Revelionul, așa cum îl cunoaștem azi, a pătruns în societatea românească abia în secolul al XIX-lea, adus de boierii influențați de Occident.

Cuvântul "revelion" își are rădăcinile în limba franceză, derivând de la "réveiller", care înseamnă "a se trezi". Inițial, într-un dicționar de neologisme din 1851, revelionul era definit ca o "cină după bal, mai ales la anul nou", sugerând astfel o origine aristocratică a termenului. Această tradiție a fost adoptată mai întâi de familiile boierești și burgheze cosmopolite ale României, înainte de a se răspândi în rândul populației largi.

Curios este că, în lumea satului românesc, acest obicei a fost inițial inexistent, locuitorii respectând mai degrabă tradițiile populare și sărbătorile religioase. Schimbarea a venit odată cu era comunistă, când Revelioanele au devenit accesibile pentru toată lumea, organizându-se în cantine muncitorești și cămine culturale.

După 1990, Revelionul a căpătat noi dimensiuni, transformându-se în evenimente de amploare, cu mii de participanți în diverse piețe publice sau în cadrul așa-numitelor "Vanghelioane", popularizate de fostul primar Marian Vanghelie.

Din perspectiva tradiției geto-dace, profesorul Ion Ghinoiu oferă o interpretare interesantă, văzând Revelionul ca un ceremonial funerar simbolizând moartea și renașterea divinității anului. Astfel, stingerea luminilor în noaptea de Revelion ar semnifica întunericul și haosul, iar aprinderea lor, nașterea divinității și înnoirea timpului.

Astăzi, Revelionul este sărbătorit în toată lumea, inclusiv în România, printr-o varietate de tradiții care includ mese îmbelșugate, dans și muzică, marcând speranța și bucuria unui nou început.