Cumpărăturile din pragul sărbătorilor sau cum baxurile de hârtie igienică de la Metro ne scufundă în datorii

Cu un ușor amuzament, dar și cu gravitatea specifică problemei bugetare, Marcel Boloș, ministrul Finanțelor, ne-a vorbit despre acele cumpărături excesive de la Metro, în special baxurile întregi de hârtie igienică pe care instituțiile publice le achiziționează în prag de sărbători: "Nu cred că mai putem continua cu cumpărăturile de la Metro, cu baxuri întregi de hârtie igienică în prag de sărbători pe motiv că pierdem banii. Să mai avem cumpătare", a declarat el la Digi24.

Pe înțelesul tuturor, ministrul ne sugerează că avem tendința să risipim în ultimele două luni ale anului ceea ce am economisit cu greu în zece. Este o problemă care pare să semene cu obsesia românilor de a cumpăra în exces în preajma Crăciunului, cu diferența că aici nu vorbim de cozonaci și sarmale, ci de finanțele țării.

Ne place să ne batem cu pumnul în piept că suntem parte a Uniunii Europene, dar uităm că avem obligații asumate. O țintă de deficit bugetar de 5,5% nu este chiar un lucru de care să ne mândrim, mai ales când Legea bugetului promitea cu un procent mai puțin.

Dar revenind la hârtia igienică: de ce această preocupare? Răspunsul este simplu. Hârtia igienică devine simbolul cheltuielilor inutile, al risipirii banilor publici, al micilor plăceri pe care bugetarii, în goana lor după un Crăciun fericit, le transformă în goluri imense în buget.

Vă propunem un exercițiu de imaginație: fiecare bax de hârtie igienică în plus înseamnă un pas înapoi de la dezvoltarea țării, o stradă neasfaltată, un copil fără acces la educație, un spital fără echipamente. Asta înseamnă să te gândești de două ori înainte de a consuma irațional.

Așadar, dacă bugetarii ar înțelege că fiecare gest, fiecare consum în plus are consecințe, am putea fi mai bogați. Nu în buzunare, ci în spirit, în dezvoltare și în viitor. Pentru că, la urma urmei, este nevoie de mult mai mult decât hârtie igienică pentru a construi o țară prosperă. Și poate, doar poate, ne-am da seama că dacă ne-am face mai puțin nevoile, am avea mai mult de oferit generațiilor viitoare.