Despre inutilitatea rivalității dintre români și maghiari în Satu Mare

În această perioadă agitată, unde fiecare ecran pare a fi bombardat cu tensiuni, ne întâlnim cu o "problemă" aparent spinoasă: confruntările dintre români și maghiari în Satu Mare. Întâi, să ne oprim și să analizăm: Ce importanță are această discordie în viața de zi cu zi?

Dacă ai judeca după zgomotul pe care-l fac unii, ai crede că Satu Mare e epicentrul unei revoluții culturale. Însă, dragii mei cititori, adevărul pur și simplu e că majoritatea oamenilor întregi la cap nu au nici cea mai mică picătură de curiozitate cu privire la acest subiect. E ca și cum ai face un sondaj în piață despre ce culoare preferă oamenii pentru ambalajul unui detergent. Ridicol, nu?

În fiecare zi, un om normal își urmărește rutina, își vede de treabă, se întâlnește cu prietenii și se bucură de micile plăceri ale vieții. Și ghiciți ce? Acest om are prieteni, vecini, colegi din ambele "tabere". Când ies la o cafea sau la un grătar, ultimul lucru despre care discută este cine a venit primul în zonă, românii sau maghiarii.

Și totuși, o minoritate zgomotoasă ne face să credem altfel. Avem acei "erudiți" care, bazându-se pe niște teorii sau pe povești bătrânești, susțin cu tărie că au fost primii pe aceste meleaguri. Dar, să fim serioși: Într-o lume în care avem atâtea provocări reale, cine are timp să fie curios de asta?

Apoi, mai avem bătăliile virtuale, acele dezbateri aprinse pe Facebook, unde unii devin experți în istorie peste noapte. E ironic cum o platformă menită să ne apropie ne poate diviza atât de mult. De ce? Pentru că ne lăsăm manipulați, ne lăsăm atrași în jocurile politicienilor care, hai să recunoaștem, nu au alt interes decât să ne mențină divizați.

Trebuie să învățăm să ne vedem de viața noastră, să ne concentrăm pe ce e cu adevărat important. Și, da, chiar dacă un ungur poate avea dificultăți în a cere o pâine în română, la fel cum un român ar putea avea aceleași dificultăți într-un sat maghiar, lucrurile se rezolvă. Se comunică, se zâmbește, se face un gest și se vinde pâinea.

Să tragem linie și să ne reamintim că, indiferent de ce ne spun alții, putem trăi în armonie, unii lângă alții. Pentru că, să fim sinceri, nici măcar cel mai înfocat profesor de istorie nu e cu adevărat curios cine a fost primul în Ardeal. Iar dacă nici el nu e, de ce am fi noi?

Distribuiți, dacă sunteți de acord, acest mesaj pe Facebook, în grupurile voastre de WhatsApp și oriunde v-au mai "vârât" prietenii.