Misterul „Lerului” în colindele românești: ce înseamnă?

În peisajul muzical românesc, un cuvânt își face prezența în mod repetat în colindele specifice sărbătorilor de iarnă: „lerul”. Această expresie, deși familiară în melodiile tradiționale, rămâne învăluită în mister pentru mulți. Cea mai emblematică prezență a „lerului” se găsește în colindele interpretate de Ștefan Hrușcă, care a devenit aproape sinonim cu acest termen.

Interesant este că, de-a lungul timpului, s-au născut numeroase interpretări și explicații referitoare la semnificația „lerului”. Conform profesorului Ovidiu Trifan, singurul doctor în colinde din România, originea refrenului „Lerui, ler” este un subiect de dispută. Unele teorii indică o legătură cu Ler împărat, o figură proeminentă în basmele românești, sugerând o origine mitologică.

În același timp, alte interpretări îl asociază cu o formulă creștină provenind din psalmii latini, transformându-se fonetic în timp din expresia „Halleluiah, Domine!” în forma cunoscută astăzi.

Pe lângă aceste explicății, există și alte teorii care încearcă să dezlege misterul „lerului”. Unii cercetători, precum episcopul-istoric Melchisedec Ştefănescu și B. P. Hașdeu, sugerează că „lerul” ar putea fi o derivare din Lar, numele zeului roman protector al casei. Această interpretare sugerează o substituție culturală, în care figura păgână este înlocuită de personajul creștin al Mântuitorului.

Într-o notă diferită, Dimitrie Cantemir, învățat și domn al Moldovei, menționa în lucrarea sa „Hronicul” că „lerul” ar putea avea origini în numele împăratului roman Aurelian, referindu-se la ruinele unei cetăți aproape de Dunăre și la tradițiile locale.

Dincolo de aceste interpretări istorice și mitologice, „lerul” are și alte semnificații în diverse regiuni ale României. De exemplu, în nordul Transilvaniei, „lerul” desemnează cuptorul unei sobe de gătit. De asemenea, există teorii care asociază „lerul” cu noțiunea de „boier” sau „stăpân al casei”.

În cadrul Dicționarului de Termeni Muzicali, „lerul” este definit ca un cântec ceremonial, fie funebru, fie de nuntă, în funcție de zona geografică.

Dar, poate cel mai surprinzător, Ștefan Hrușcă, cunoscutul interpret al colindelor în care „lerul” este omniprezent, oferă o perspectivă pragmatică. Artistul susține că „lerul” nu are un înțeles anume, fiind utilizat pur și simplu pentru necesitățile muzicale ale refrenului. Această explicație demistifică termenul, aducându-l în sfera artistică contemporană.

 „Lerul” din colindele românești este un exemplu fascinant de cum un singur cuvânt poate străbate istoria, cultura și lingvistica, asumându-și multiple înțelesuri și interpretări.