Opera lui Brâncuși, la un pas de distrugere în perioada comunistă

Coloana Infinitului, creația maestrului Constantin Brâncuși, rămâne un simbol potent al sacrificiului soldaților români din Primul Război Mondial, căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Cu o înâlțime de 29,35 metri și compusă din 16 moduli octaedrici, pe care Brâncuși îi numea „mărgele”, opera a fost dezvelită pe 27 octombrie 1938 și a rămas un reper artistic incontestabil al României.

Totuși, în anii '50, această capodoperă a fost aproape pierdută pentru totdeauna. Coloana Infinitului, în ochii regimului comunist, nu reprezenta decât o oportunitate de a finanța construcția Stadionului Național 23 August. Tănasie Lolescu, originar din satul natal al lui Brâncuși, Hobița, a fost încredințat cu sarcina de a dărâma și a vinde coloana ca fier vechi.

Eforturile lui Lolescu de a demola opera au început cu o cerere adresată „SovRomului Petrol” pentru un utilaj de mare putere. Cu toate acestea, utilajul dorit, un Kirov, era indisponibil, determinându-l pe Lolescu să se îndrepte către Școala de tractoriști de la Vădeni. Acolo, a ales un tractor IAR, pe care îl considera adecvat pentru sarcina dată.

În Parcul Central din Târgu-Jiu, cu ajutorul tovarășului Milotin, Lolescu a încercat să dărâme coloana. Cu toate acestea, după două încercări, lanțurile s-au rupt, iar Coloana Infinitului a rămas neclintită. Reflectând asupra evenimentului, Lolescu a mărturisit mai târziu: „Era bine înfiptă în pământ! Dacă primeam Kirovul, nu știu care ar fi fost soarta sa."

Din fericire, opera lui Brâncuși a rămas intactă. Mai târziu, ca primar al orașului Motru, Lolescu a încercat să-și răscumpere greșeala, înființând o lojă masonică în Hobița și contribuind la ridicarea unui monument care să onoreze memoria lui Brâncuși și a eroilor săi.