Tu știi care este originea sarmalelor? Un indiciu: nu sunt românești!

Sarmalele, un fel de mâncare iubit de români, îndeosebi în timpul sărbătorilor de Crăciun, au o istorie surprinzător de complexă și o proveniență multinațională. În timp ce în România sunt considerate un simbol al bucătăriei tradiționale, multe alte națiuni revendică originea acestui delicios preparat.

Această delicatesă, compusă dintr-o tocătură de carne aromată înfășurată în foi de varză murată sau de viță de vie, a călătorit prin lume odată cu expansiunea Imperiului Otoman. Turcii, cu influența lor vastă, au răspândit sarmalele în multe regiuni, inclusiv în Balcani, Europa de Est, Asia Centrală și chiar în țări mai îndepărtate precum Polonia, Germania, Suedia și Finlanda.

Termenul „sarma” își are rădăcinile în limba turcă, de la cuvântul „sarmak”, care înseamnă „a înfășura” sau „a rula”. Acesta descrie în mod precis modul de preparare al sarmalelor, în timp ce „dolma”, un alt termen turcesc, se referă la legume umplute, precum vinetele sau ardeii, scoși la interior pentru a face loc umpluturii.

Istoria sarmalelor este însă mai veche decât era otomană. Originile acestui fel de mâncare datează din perioada est-mediteraneană, primele exemplare fiind vinete umplute cu carne. Astfel, în timp ce frunzele de viță de vie erau tradiționale pentru dolma, cele de varză au devenit la fel de populare, dând naștere varietății cunoscute ca „sarma”.

Conform dishorigins.com, disputele asupra originii sarmalelor sunt frecvente. Grecii și țările arabe au încercat în diverse rânduri să revendice acest preparat, schimbându-i chiar numele pentru a șterge originile turcești. De exemplu, în bucătăria arabă, dolma era cunoscută sub numele de „dolma turcească” sau „dolma din Kirkuk”, dar în timp s-a transformat în „dolma Bağdadi” sau „mahshi Bağdadi”, încercând astfel să-i modifice etimologia.

Sarmalele au intrat și în patrimoniul cultural imaterial UNESCO în 2017, nu ca un produs specific românesc, ci ca parte a tradiției azerbaidjaneze de fabricare și împărtășire a dolmei, recunoscut ca un marker al identității culturale.

În România, prima mențiune a sarmalelor datează din 1666, când călătorul turc Evliya Celebi a vizitat teritoriile Imperiului Otoman, inclusiv Bucureștiul. El a notat prezența sarmalelor în hanurile locale, dar nu a specificat dacă erau preparate în stil românesc sau importate din Turcia.

Cu timpul, sarmalele au devenit un simbol culinar național în România, adaptându-se gusturilor locale și incluzând variații cu frunze de viță sau varză. Acestea sunt adesea servite cu mămăligă caldă, ardei iute și smântână, o combinație care a cucerit inimile românilor.